Cum escaladează Putin confruntarea cu Ucraina și cu Occidentul, în timp ce rușii așteaptă un miracol: sfârșitul războiului

10 min de citit · 2.304 cuvinte

Home Știri Externe Rusia Cum escaladează Putin confruntarea cu Ucraina și cu Occidentul, în timp ce rușii așteaptă un miracol: sfârșitul războiului

Cum escaladează Putin confruntarea cu Ucraina și cu Occidentul, în timp ce rușii așteaptă un miracol: sfârșitul războiului Război în Ucraina Viorica Marin Publicat: 25.09.2026 10:15 0 1 live Trimite Copiat!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Sursă preferată

Urmărește-ne pe Discover Discover

Victoria zdrobitoare a partidului lui Putin la alegerile parlamentare a fost planificată, dar în spatele ei se ascund oboseala societății, criza economică și un regim care nu mai știe încotro merge, scrie, în Foreign Affairs, analistul Andrei Kolesnikov.

Putin lovește blocuri rezidențiale în Kiev pentru a aduce civilii la disperare Foto: EPA/EFE <text x='50%' y='15' fill='%23056794' font-size='12' text-anchor='middle' opacity='0.3'>publicitate</text></svg>"); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;">

Victoria categorică a partidului Rusia Unită la alegerile parlamentare de la sfârșitul săptămânii trecute nu a fost doar așteptată, ci și planificată. Votul obligatoriu în instituțiile bugetare și în multe corporații, votul standardizat în armată, în structurile de forță și în așa-numitele teritorii noi, votul „mecanic", din categoria „luați-mi votul și lăsați-mă în pace", extinderea votului electronic și eliminarea înaintea scrutinului a partidului Iabloko, singura formațiune antirăzboi încă legală, au asigurat majoritatea calificată. Chiar și voturile pentru celelalte partide parlamentare au însemnat sprijin pentru putere, pentru că și acestea sunt controlate de Kremlin.

Totuși, pentru Putin mandatul reînnoit înseamnă o legitimitate proaspătă pentru „operațiunea militară specială" din Ucraina. Kremlinul vrea să arate în interior ceea ce proiectează în exterior: că Rusia se află într-o poziție de forță și este gata să-și urmărească obiectivele militare cu și mai puține scrupule. Scopul principal este crearea iluziei unei majorități totale, indiferent de situația reală. Din 2022 încoace, alegerile din Rusia au redefinit cetățenia ca sprijin pentru război.

Din aprilie, sondajele de opinie arată constant că lucrurile nu merg bine pentru guvern. Potrivit Centrului independent Levada, în iulie procentul celor care considerau operațiunea specială un succes scăzuse la 50%, cu aproape 20 de puncte procentuale față de anul precedent. În același sondaj, numărul celor care credeau că țara merge în direcția bună a scăzut cu zece puncte, la 54%. Între iulie 2025 și iulie 2026, cota de încredere a președintelui a scăzut cu 12%, o scădere foarte semnificativă într-o autocrație. <text x='50%' y='15' fill='%23056794' font-size='12' text-anchor='middle' opacity='0.3'>publicitate</text></svg>"); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;">

Și moralul general a scăzut constant. Există o anxietate permanentă legată de războiul prelungit și de o posibilă nouă mobilizare, dar și de inflație, de restricțiile drastice la internet și de o criză a combustibilului fără sfârșit. Potrivit sondajelor Levada din august, două treimi dintre respondenți au declarat că întâmpină probleme cu internetul mobil, cu aplicațiile de mesagerie și cu lipsa benzinei. Penuria de benzină a afectat serios viața unuia din trei respondenți, iar restricțiile la internet, a unuia din cinci. Cheltuielile militare uriașe și scumpirea combustibililor au alimentat inflația, iar din octombrie o creștere a tarifelor la utilități va adăuga presiune.

După alegeri, mulți ruși se tem de o nouă mobilizare, deși Kremlinul, care vrea să mențină iluzia unei vieți aproape normale pe fondul unui război ajuns în inima Rusiei prin atacurile cu drone, pare să prefere o mobilizare selectivă și discretă unei chemări generale sub arme. Alte presiuni noi nu pot fi excluse. Atâta timp cât Putin crede că timpul lucrează în favoarea sa, iar oamenii sunt dispuși să suporte greutățile, va continua războiul. Iar a continua înseamnă a escalada, în exterior și în interior.

Președintele rus a respins deja un nou demers diplomatic american și a intensificat ritmul și natura atacurilor în Ucraina. Între timp, experți din zona Kremlinului vorbesc despre modalitățile, nucleare și neconvenționale, prin care Rusia ar putea escalada, mai ales iarna aceasta, când Kremlinul intenționează să „înghețe" Ucraina lovind rețeaua electrică. Pentru Putin, escaladarea a devenit un mijloc principal de a rămâne la putere, notează Andrei Kolesnikov.

De săptămâni întregi există indicii că Putin pregătește o nouă etapă în conflictul cu Ucraina și cu Occidentul. Kremlinul întreține un sentiment continuu de urgență și livrează amenințări, ceea ce regretatul politolog rus Gleb Pavlovski numea „banda rulantă a conflictelor rusești", o mașinărie care nu are voie să se oprească. Puterea a impus în același timp publicului o mentalitate de asediu și nevoia de unitate absolută, dinamică întărită de intensificarea loviturilor aeriene ucrainene în adâncimea teritoriului rus. <text x='50%' y='15' fill='%23056794' font-size='12' text-anchor='middle' opacity='0.3'>publicitate</text></svg>"); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;">

Această amplificare a amenințărilor explică represiunea împotriva Iabloko înaintea alegerilor. Partidul nu doar că a fost exclus din scrutin, dar membrii săi au fost arestați, iar unul dintre liderii săi, Lev Șlosberg, a fost condamnat la 11 ani de închisoare.

Putin a făcut între timp deplasări, a găzduit întâlniri și a ținut discursuri cu o frecvență anormală: s-a adresat militarilor, copiilor, oamenilor de știință și oamenilor de afaceri și a vizitat chiar o insulă disputată din Marea Ohotsk, în mod evident pentru a irita Japonia. Insula se numește Iturup în Rusia și Etorofu în Japonia. Din vară, Kremlinul își intensifică eforturile de a menține populația mobilizată emoțional și spiritual în jurul „operațiunii speciale", iar nicio parte a culturii, societății sau istoriei ruse nu este ocolită.

În august, de exemplu, Biserica Ortodoxă Rusă a anunțat că moaștele lui Dmitri Donskoi, legendarul cneaz-războinic din secolul al XIV-lea care i-a învins pe tătari la Kulikovo, au fost „descoperite" pe neașteptate în Catedrala Arhanghelului din Moscova. Putin a vizitat imediat locul, iar o parte a moaștelor a fost trimisă pe front pentru a „întări spiritual" unitățile ruse. Chiar în zilele alegerilor, mii de creștini ortodocși stăteau la coadă în Moscova pentru a vedea moaștele Sfântului Spiridon de Trimitunda, ca și cum ar fi venit să voteze pentru el. În toată țara, sute de mii de credincioși au participat la procesiuni religioase sprijinite de stat, menite să susțină forțele armate. Cea mai impresionantă a fost „Marșul Rus" ultranaționalist, desfășurat la Moscova la începutul lui septembrie. <text x='50%' y='15' fill='%23056794' font-size='12' text-anchor='middle' opacity='0.3'>publicitate</text></svg>"); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;">

Rămâne întrebarea ce înseamnă un miracol. Pentru majoritatea rușilor, este sfârșitul războiului. Mai devreme sau mai târziu, Putin va trebui să iasă din conflict, iar nimeni în afară de SUA nu îl poate ajuta. Administrația Trump pare să facă o nouă încercare de negociere, ideal cu o strategie diferită de summitul de la Anchorage sau de „diplomația de turist" a lui Witkoff și Kushner din primul an. Nu a fost însă găsit încă un înlocuitor pentru acest model. Vizita fulger a directorului CIA, John Ratcliffe, la Moscova, în august, pare să fi făcut parte dintr-un efort de a explora un alt tip de diplomație, poate ceva asemănător canalului secret dintre Henry Kissinger și ambasadorul sovietic Anatoli Dobrînin din epoca destinderii, perioadă de relaxare a tensiunile din timpul Războiului Rece dintre SUA și Uniunea Sovietică , din 1967 până în 1979. Această perioadă a fost o perioadă de intensificare a comerțului și a cooperării cu Uniunea Sovietică și de semnare a tratatelor de limitare a armelor strategice (SALT). Relațiile s-au răcit din nou odată cu invazia sovietică a Afganistanului. Deocamdată este greu de imaginat cum ar putea apărea un canal real și permanent. Trump are însă motive noi să insiste: după o serie de eșecuri răsunătoare de politică externă și în fața unor alegeri intermediare dificile, are nevoie urgentă de o poveste de succes.

Deocamdată, Kremlinul crede că are timp și mijloace să lupte cât este nevoie. Alegerile regizate, împreună cu eliminarea oricărei urme de retorică antirăzboi din spațiul public, sunt menite să-i dea lui Putin un mandat mai puternic pentru orice acțiuni consideră necesare. Rămâne de văzut cât timp vor mai acorda rușii această legitimitate. Cum încearcă Ucraina să oprească ofensiva Rusiei cu un plan strategic de „distrugere totală”. Pierderile Moscovei au ajuns la 2.000 de oameni pe zi

Până acum, cetățenii au fost cei care au făcut față rafinăriilor în flăcări, depozitelor distruse, benzinăriilor goale, internetului nefuncțional și riscurilor pentru viață generate de atacurile cu drone. Pe lângă inflația cronică, deficitul bugetar a devenit o problemă, iar PIB-ul și producția industrială Rusiei se află puțin peste zero. Până de curând, producția de armament menținea oficial acești indicatori la un nivel moderat, dar acum nici aceasta nu mai ajută.

Oamenii suportă deocamdată sistemul. Aceleași sondaje care arată o satisfacție mai scăzută față de operațiunea specială arată și că tot mai mulți preferă intensificarea loviturilor în locul concesiilor pentru pace. Mai mult de jumătate dintre respondenții unui sondaj Levada din august consideră probabil ca operațiunea să mai dureze un an. Tocmai din cauza epuizării, mulți văd intensificarea acțiunilor militare ca pe o cale de a aduce pacea mai aproape. <text x='50%' y='15' fill='%23056794' font-size='12' text-anchor='middle' opacity='0.3'>publicitate</text></svg>"); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;">

Dacă însă Kremlinul cere o nouă unire în jurul steagului, mai ales una care ar presupune mobilizarea unor segmente mari ale populației masculine, situația ar putea înclina împotriva lui Putin. Zvonuri despre o astfel de mișcare circulă de săptămâni, deși natura schimbată a războiului face ca trimiterea mai multor oameni pe front să fie o risipă inutilă, care ar deturna și forța de muncă rămasă și ar agrava situația demografică. Nu poate fi însă exclusă.

Putin continuă să prezinte acțiunile Rusiei drept o campanie defensivă și de eliberare, justă din punct de vedere istoric, la fel cum Stalin prezenta războiul de iarnă cu Finlanda din 1939 sau „campania de eliberare" a Armatei Roșii din același an. Pentru ca un „război al poporului", cum l-au numit uneori propagandiștii și oficialii, să fie astfel, el trebuie să aibă un orizont de timp limitat și să se încheie, în principiu, cu o victorie. (În condițiile actuale, rușii ar accepta orice versiune de victorie, atâta timp cât li se spune că obiectivele au fost atinse în condițiile Rusiei; atât de epuizați sunt.), susține autorul.

În realitate, „operațiunea militară specială" a căpătat trăsăturile unui război personal purtat de șeful statului, iar de la bun început a fost un astfel de război, în care poporul a fost implicat în feluri diverse: prin participarea la luptă, prin supunerea forțată față de reguli politice, restricții și represiune sistematică. Timp de decenii, rușii au fost obișnuiți să trăiască pregătiți de război. O asemenea stare de război constantă și militarizarea necruțătoare a economiei au dus în cele din urmă la prăbușirea sistemului sovietic. Putin a reînviat această abordare pentru a-și servi scopul de a reconstitui imperiul, dar este posibil ca rușii să nu fie pregătiți să trăiască la nesfârșit într-o societate atât de militarizată, știind că pot fi mobilizați sau că dronele le pot lovi acoperișurile. Este posibil să te adaptezi la o astfel de lume și s-o normalizezi. Dar pentru cât timp? <text x='50%' y='15' fill='%23056794' font-size='12' text-anchor='middle' opacity='0.3'>publicitate</text></svg>"); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;">

În Rusia lui Putin, escaladarea are loc pe două fronturi: pe câmpul de luptă și acasă. Semnele sunt peste tot: arestarea și încarcerarea continuă a celor care nu sunt de acord cu politica Kremlinului, tot mai brutală; înăsprirea legislației privind „agenții străini" până la absurd, mai ales față de cei plecați din țară, privați nu doar de drepturi politice, ci și de drepturi de proprietate și financiare; o povară fiscală tot mai greu de suportat, pentru că regimul nu are fonduri pentru război. Anul acesta Kremlinul a majorat TVA de la 20% la 22%, o taxă care apasă în special asupra firmelor mici și mijlocii. Rusia pregătește noi atacuri cu drone în Europa, vizând țări din zona Mediteranei, avertizează serviciile de informații americane

În analizele internaționale ale strategiei ruse, frontul intern este adesea uitat, deși este la fel de important. O formă de escaladare nu poate exista fără cealaltă: fără presiune internă tot mai mare, regimul nu poate crește presiunea externă. Fabricarea crizelor a devenit baza sistemului lui Putin și mecanismul prin care își menține puterea. Randamentul acestei strategii, pe care a susținut-o cu măiestrie inducându-l în eroare pe Trump în 2025 și deraind perspectiva negocierilor în prima jumătate a lui 2026, scade însă. Până și propaganda regimului poartă acum semnele isteriei. Oficiali precum Piotr Tolstoi, vicepreședinte al Dumei și fost prezentator TV, vorbesc deschis despre necesitatea de a lovi populația civilă a inamicului pentru a o demoraliza. Discursul de ură și glorificarea cruzimii și a violenței au devenit o altă formă de escaladare, dar efectul se tocește prin folosire frecventă, subliniază Andrei Kolesnikov în Foreign Affairs.

Îmbrățișarea actuală a escaladării de către Kremlin nu este un semn de forță, ci de slăbiciune, susține autorul. Alegerile i-au permis lui Putin să-i lege pe ruși de „operațiunea militară specială" prin procesul de vot: oricine a participat a devenit complice. Probabil că asta va agrava însă frustrarea multora, sătui de condițiile de viață impuse de stat. Nimeni nu va protesta, mulți vor simula sprijinul. Dar, ca în ultimii ani ai epocii sovietice, simplul fapt de a exista într-un astfel de sistem va semăna cu o imitație a normalității, nu cu normalitatea reală. Nu mai există o cale clară de ieșire pentru o țară traumatizată de război, buimăcită de propaganda violenței și de ideologia superiorității naționale și afectată de o economie de război distorsionată și tot mai disfuncțională. <text x='50%' y='15' fill='%23056794' font-size='12' text-anchor='middle' opacity='0.3'>publicitate</text></svg>"); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;">

Cea mai mare criză a regimului Putin este o criză a viitorului: nu știe încotro merge și de ce. Așa că prelungește războiul ca mijloc de supraviețuire. Administrația americană încearcă să-i arate lui Putin o cale de ieșire, fie oferindu-i afaceri uriașe, fie amenințând cu sancțiuni „infernale" dacă status quo-ul continuă. Scenariul cel mai realist acum este însă că Putin va continua să câștige timp, folosind iarna ca armă, consideră analistul. Citește și

Emisarul lui Putin, Kirill Dmitriev, va avea discuții cu echipa lui Trump la New York. Părțile intenționează să discute și despre energie și cooperare economică între Moscova și Washington Viorica Marin 1 live Trimite Copiat! Citește mai multe despre rusiaucrainavladimir putinrăzboiul din ucraina Mai multe din Rusia ›