Obosești repede, amețești sau nu mai poți urca etajele ca înainte? Investigația care arată dacă inima primește suficient sânge

10 min de citit · 2.234 cuvinte

Foto: MedLife Articol susținut de MedLife

Obosești repede, amețești sau nu mai poți urca etajele ca înainte? Investigația care arată dacă inima primește suficient sânge Smile Media Publicat 24.09.2026 16:04 · Actualizat 24.09.2026 16:05

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Google Discover

Amețeli, dureri în piept, oboseală la activități obișnuite sau dificultatea de a mai urca fără oprire câteva etaje pot fi simptome ale unei probleme cardiace. Uneori, însă, investigațiile de rutină nu oferă imaginea completă a problemei. Când există suspiciunea că o parte a mușchiului inimii nu primește suficient sânge, una dintre investigațiile care pot completa imaginea este scintigrafia miocardică de perfuzie. Aceasta arată cât sânge ajunge efectiv la diferitele regiuni ale inimii și ce se întâmplă atunci când mușchiul cardiac este solicitat. Dr. Radu Spiridon, medic specialist de medicină nucleară la Clinica MedLife Polisano, explică ce informații poate aduce această investigație și în ce măsură poate direcționa tratamentul.

„Pacientul merge la cardiolog pentru că are amețeli, poate dureri, poate obosește foarte repede, poate lucrurile nu mai stau așa cum stăteau odată. Ceva s-a întâmplat, iar medicul de familie l-a trimis la cardiolog”, enumeră dr. Radu Spiridon simptomele care pot determina un pacient să ajungă la medic pentru investigații cardiovasculare.

Din acest punct începe, de regulă, o succesiune de investigații. Analizele de sânge, electrocardiograma, ecocardiografia și alte examinări restrâng treptat posibilele cauze ale simptomelor. Dacă suspiciunea se îndreaptă către o boală coronariană și medicul are nevoie să afle cât de mult este afectată alimentarea cu sânge a mușchiului cardiac, poate fi recomandată scintigrafia miocardică de perfuzie, explică dr. Spiridon.

Medicina nucleară arată mai ales cum funcționează un organ

Medicina nucleară poate părea dificil de înțeles, însă dr. Radu Spiridon le explică tuturor pacienților săi în ce constă investigația. Principiul imagisticii nucleare este diferit de cel al radiografiilor sau al tomografiei computerizate, detaliază medicul. Dacă investigațiile radiologice descriu în principal structurile anatomice, medicina nucleară urmărește în special funcția: cât de active sunt anumite celule și cum funcționează un organ.

Pentru aceasta, pacientului îi este administrat un radiotrasor, o substanță care emite radiație ce poate fi detectată cu ajutorul unei aparaturi speciale – gamma cameră. În funcție de radiotrasorul folosit, substanța se acumulează predominant în organul sau țesutul care trebuie investigat, iar acesta luminează.

Dr. Radu Spiridon folosește o comparație simplă pentru a explica diferența dintre cele două tipuri de imagistică. „Dacă te-ai uita la o clădire și ai avea privirea lui Superman, radiologia te ajută să vezi pereții clădirii. La medicina nucleară nu vezi pereții, în schimb vezi oamenii cum se mișcă prin clădire. În funcție de cum se mișcă, îți dai seama dacă sunt zone în care nu ajung oameni sau zone în care se îngrămădesc. Oamenii sunt, bineînțeles, celulele.”

Cu alte cuvinte, imaginea obținută în medicina nucleară este o hartă a activității unui țesut, precizează medicul.

Ce este scintigrafia miocardică de perfuzie

În cardiologie, una dintre cele mai importante astfel de investigații este scintigrafia miocardică de perfuzie. Ea urmărește cât sânge ajunge la diferitele regiuni ale mușchiului inimii.

Miocardul lucrează permanent și are nevoie continuu de oxigen și de substanțe nutritive transportate prin sânge. Dacă arterele coronare sunt îngustate, anumite regiuni ale inimii pot primi prea puțin sânge, în special atunci când necesarul de oxigen crește.

Pentru a explica mecanismul, medicul compară inima cu un teren agricol traversat de canale de irigație. „Gândiți-vă că avem un teren de irigat. Fiecare plantă de porumb este o celulă cardiacă, iar canalele de irigație sunt vasele de sânge. Dacă se blochează un canal mare, întreg teritoriul alimentat de el începe să sufere. Dacă se blochează un canal mic, suferă doar zona pe care o deservește.” Scintigrafia permite tocmai vizualizarea acestor „terenuri”.

O regiune în care sângele ajunge normal va capta radiotrasorul într-un anumit mod. Într-o zonă cu perfuzie redusă, semnalul va fi mai slab. Iar dacă anumite celule au fost distruse, de exemplu în urma unui infarct, ele nu mai funcționează în același fel. „De sus, ca dintr-un elicopter, pot să văd teritoriile. Pot să văd zona în care celulele primesc suficient sânge, zonele aflate în suferință și zonele în care celulele nu mai funcționează”, explică medicul.

Scintigrafia poate arăta ce zone ale inimii sunt încă recuperabile

Informația devine importantă mai ales atunci când cardiologul trebuie să decidă dacă o intervenție asupra vaselor de sânge ar putea îmbunătăți funcția inimii. După o perioadă de ischemie, adică atunci când o zonă a mușchiului inimii primește prea puțin sânge și, implicit, prea puțin oxigen, nu toate celulele afectate sunt neapărat moarte. Unele pot rămâne viabile, dar funcționează la un nivel redus pentru că nu primesc suficient sânge.

„Există celulele acelea care sunt în hibernare. Dacă reușim să desfacem canalul sau să îmbunătățim circulația și în zona respectivă ajunge din nou o cantitate suficientă de sânge, celulele își pot relua funcția”, explică dr. Spiridon.

Așadar, scintigrafia îi poate oferi cardiologului o imagine asupra teritoriilor afectate, precum și asupra gradului lor de afectare. Informația este pusă apoi alături de rezultatele altor investigații pentru a decide tratamentul. Scintigrafia nu poate înlocui coronarografia sau ecocardiografia, ci oferă informații complementare.

„Coronarografia vede foarte bine cât de afectate sunt vasele de sânge. Noi nu vedem vasele de sânge, vedem teritoriul”, subliniază medicul. Practic, în timp ce coronarografia permite vizualizarea arterelor coronare și identifică îngustările sau obstrucțiile, scintigrafia miocardică privește problema diferit: arată ce efect au aceste modificări asupra mușchiului inimii.

Diferența este relevantă deoarece organismul are mecanisme prin care poate compensa, într-o anumită măsură, reducerea fluxului sanguin, menționează dr. Spiridon. Un vas poate fi mult îngustat, însă alte vase pot contribui la alimentarea teritoriului respectiv. „Dacă pui împreună informațiile obținute la coronarografie și la scintigrafie, începi să construiești tot tabloul”, explică dr. Spiridon. Această informație poate fi folosită de cardiolog atunci când cântărește beneficiile unei intervenții în raport cu riscurile ei.

De ce investigația se face și în efort, și în repaus

O particularitate importantă a scintigrafiei miocardice este că, în multe situații, medicii vor să compare inima în două condiții diferite: când este solicitată și când este în repaus. Este nevoie de ambele ipostaze, pentru că necesarul de oxigen al inimii nu este același atunci când stăm pe canapea și când alergăm sau urcăm rapid câteva etaje, precizează medicul.

În repaus, o îngustare a arterelor coronare poate să nu producă un deficit evident de perfuzie. Atunci când pulsul crește și necesarul de oxigen al inimii devine mai mare, deficitul de alimentare cu sânge poate deveni evident. „Pe cardiolog îl interesează să vadă cum funcționează inima atât în momentele critice, cât și în momentele de relaxare”, spune medicul.

Pentru componenta de efort, pacientul poate face efort pe o bicicletă specială sau pe o bandă de alergare, în condiții atent monitorizate. Echipa urmărește atingerea nivelului de efort necesar, iar radiotrasorul este administrat în momentul în care activitatea inimii este suficient de intensă pentru a surprinde distribuția sângelui în aceste condiții. Există și pacienți care nu pot face efort fizic, iar în aceste cazuri, protocolul este adaptat în funcție de starea și indicația medicală.

Echipa, la fel de importantă ca aparatura

Pentru rezultate optime, scintigrafia necesită aparatură modernă și performantă, dar și echipa care o efectuează este la fel de importantă, pentru că este o investigație interdisciplinară. Dr. Spiridon subliniază că procedura nu poate fi realizată de un singur specialist: medicul de medicină nucleară analizează rezultatele și supraveghează întreaga desfășurare, dar din echipă fac parte obligatoriu și fizicianul medical, Iuliana Sandu, și asistentul medical, Ioana Luca. În cazul cardiologiei nucleare, echipa este completată de cardiolog.

„Fiecare membru al echipei are un rol foarte bine stabilit. Meritul unei investigații bine făcute este al întregii echipe. Dacă lipsește una dintre persoanele care participă la acest angrenaj, investigația nu se poate face”, subliniază dr. Radu Spiridon.

Scintigrafia miocardică poate dura aproape o zi

În medicina nucleară, investigațiile sunt de durată. Dacă pentru o radiografie sau pentru o tomografie computerizată, pacientul poate termina examinarea în câteva minute, în medicina nucleară trebuie să aștepte ca radiotrasorul să se distribuie și să se acumuleze suficient în țesutul urmărit.

În protocolul descris de dr. Spiridon, examinarea include atât componenta de efort, cât și cea de repaus și presupune perioade de așteptare între administrarea radiotrasorului și achiziția imaginilor. „Un pacient care vine pentru scintigrafie la ora 8.00 dimineața poate să plece la ora 14.00. Practic, pentru pacient este vorba despre o zi de muncă”, spune medicul. Durata exactă poate varia în funcție de protocol, de caracteristicile pacientului și de calitatea imaginilor obținute.

În timpul examinării propriu-zise, pacientul stă în aparatul care detectează radiația emisă de radiotrasor și care construiește imaginile necesare medicului de medicină nucleară.

Ce trebuie știut despre radiații

Cuvântul „nuclear” este, spune dr. Spiridon, una dintre principalele surse de anxietate pentru pacienți. „Când aud de medicină nucleară, oamenii se gândesc la bombe atomice, Cernobîl, Fukushima, accidente nucleare. Dar aici vorbim despre o investigație medicală și, ca în cazul medicamentelor, totul ține de doză.”

În medicina nucleară sunt administrate cantități controlate de substanță radioactivă, în funcție de investigație și de protocol. Indicația se stabilește însă întotdeauna după evaluarea raportului dintre beneficiul informației obținute și expunerea la radiații. Tocmai de aceea, scintigrafia nu este o investigație pe care pacientul să o facă pur și simplu, ca metodă de screening, subliniază medicul. Ea trebuie să răspundă unei întrebări medicale precise și este recomandată de medicul specialist în contextul celorlalte investigații.

O atenție specială este necesară în cazul sarcinii, unde raportul risc-beneficiu trebuie evaluat individual.

Măsuri de precauție după scintigrafie

După investigație, contactul apropiat cu gravidele și copiii trebuie limitat temporar. Radiotrasorul nu dispare din organism imediat după terminarea examinării. Cantitatea de substanță radioactivă scade progresiv. Din acest motiv, pacienților li se oferă după procedură instrucțiuni privind contactul apropiat cu alte persoane.

Dr. Spiridon le recomandă pacienților să evite în special contactul apropiat prelungit cu femeile însărcinate și cu copiii mici în perioada imediat următoare investigației și să respecte distanța indicată de echipa medicală. „Le spun pacienților: astăzi sunteți «luminoși». Este o glumă, dar este cât se poate de real. Până când substanța nu este eliminată suficient, încercăm să-i protejăm mai ales pe copii și pe femeile gravide.”

În protocolul descris de medic, până în dimineața următoare nivelul radiotrasorului a scăzut considerabil. Recomandările exacte pot diferi însă în funcție de substanța administrată și de procedura efectuată, de aceea pacientul trebuie să respecte indicațiile primite de la centrul de medicină nucleară.

De la cancer la bolile tiroidei și rinichilor. Ce alte utilizări are scintigrafia

Scintigrafia miocardică este doar una dintre aplicațiile medicinei nucleare. Același principiu poate fi folosit pentru investigarea mai multor organe și tipuri de afecțiuni. În funcție de radiotrasorul administrat, medicii pot urmări activitatea celulelor din oase, rinichi, creier, plămâni sau glanda tiroidă.

O mare parte dintre investigațiile de medicină nucleară sunt folosite și în oncologie. Dr. Spiridon explică faptul că anumite celule tumorale au o activitate metabolică crescută și pot acumula mai intens „lumina” folosită de investigație. Astfel, medicina nucleară poate contribui, în anumite situații, la evaluarea extinderii bolii și la identificarea unor zone cu activitate tumorală. „Oncologul trimite la nucleară să vadă unde au plecat și unde s-au acumulat aceste celule și dacă au început să funcționeze”, explică medicul.

În anumite situații, imagistica funcțională poate evidenția modificări ale activității celulare înainte ca schimbările structurale să devină evidente prin alte metode imagistice. Dr. Spiridon subliniază însă că scintigrafia și PET-CT-ul nu trebuie privite ca investigații care se pot înlocui una pe alta, ci ca metode care pot aduce informații diferite și care se recomandă în funcție de tipul bolii și de suspiciunea clinică a medicului oncolog.

Scintigrafia poate fi folosită și în endocrinologie. De exemplu, în evaluarea tiroidei poate arăta dacă anumite zone sau noduli sunt mai activi ori mai puțin activi decât restul glandei, informație diferită de cea oferită de ecografie, care descrie în primul rând structura nodulului.

Există și scintigrafii renale, prin care poate fi evaluată funcția rinichilor, precum și investigații ale sistemului osos sau ale altor organe. Elementul comun al tuturor acestor aplicații este că medicina nucleară încearcă să surprindă cum funcționează țesutul, nu doar cum arată el la un anumit moment. Tocmai de aceea, spune dr. Spiridon, aceste investigații nu se fac în scop de screening, ci atunci când există o indicație medicală precisă.

Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiunea Facem România bine.

Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.

La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.

Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.

Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe https://www.medlife.ro/.